Dupa Marea Unire din 1 Decembrie 1918, istoricul Nicolae Iorga facea precizarea ca statul roman a dus o politica nediscriminatorie , tratind egal toate nationalitatile conlocuitoare din aceasta tara. Relatiile inter-etnice din Dobrogea pot fi luate drept model, deoarece dintotdeauna a existat intelegere si respect reciproc intre populatia majoritara romana si cea minoritara tatara.

Pe aceste meleaguri s-au nascut, au trait si activat oameni care iubindu-si cu adevarat pamintul unde au vazut lumina zilei, si-au dedicat viata promovarii si consolidarii ideii de intelegere si convetuire pasnica cu poporul roman, cauzei trezirii constiintei de sine, de propasire materiala si spirituala a poporului tatar. Printre acestia se numara: Ali Bekmambet, Mehmet Ablay Necati, Mehmet Niyazi, Mustecip Ulkusal, Newzat Yusuf, Ismail Ziyaeddin, Mehmet Yurtsever,etc. dar cel care s-a detasat fata de toti ceilalti este Negip Hagi Fazal, eroul tatarilor dobrogeni din Romania.

Nascut in satul Tatarul la 17 Aprilie 1906, fiul lui Hagi Fazal si Serife, familie de oameni instariti care au dat culturii tatare dobrogene pe Mustegip Ulkusal si poeta Saliha Memet, tinarul Negip Hagi Fazal se dedica si se sacrifica pentru lupta cauzei neamului sau.
Dupa absolvirea Seminarului Teologic Musulman din Medgidia ,urmeaza cursurile Academiei de Stiinte Economice din Bucuresti.

Pe plan cultural Negip Fazal aduce o contributie deosebita revistei “Emel” al carui fondator si redactor sef a fost Mustecip Ulkusal, ideologul miscarii tatarilor din Dobrogea si fratele mai mare al lui Negip.
Telul revistei a fost gasirea cailor de propasire materiala si spirituala a tatarilor, de infintare a unor organizatii pentru transpunerea in practica a acestor deziderate. Revista nu a abdicat nici o clipa de la aceste deziderate.
Insufletit de dragostea pentru cultura si istoria neamului sau atit de greu incercat, anexarea Crimeii de citre Ecaterina ll si politica de desnationalizare dusa de autoritatile tariste si prigoana stalinista, Negip Hagi Fazal s-a dedicate activitatii de trezire a constiintei de sine si de insufletire a vietii spirituale a tatarilor dobrogeni din Romania scriind poezii, piese de teatru, lurari care au fost publicate in revista Emel .

In anii 1943-1944 o parte din tatarii din Crimea s-au refugiat in Romania, din cauza prigoanei staliniste, unde au fost primiti si adapostiti de fratii lor din Dobrogea. Negip Hagi Fazal s-a angajat cu toata energia, cheltuind nu numai averea dar si-a pus in pericol viata mai ales dupa intrarea trupelor sovietice, facind totul ca acesti oropsiti ai soartei sa se simta bine si sa nu duca lipsa de nimic, adapost, haine, hrana,etc.
Organele de siguranta sovietice au inceput o adevarata vinatoare a tatarilor refugiati, incalcind suveranitataea Romaniei. Negip Hagi Fazal a organizat ascunderea refugiatilor tatari de furia NKDV, motiv pentru care a inceput prigoana impotriva lui. O peroada de timp a stat ascuns in satul natal dar in ziua de 15Octombrie 1948 este recunoscut si arestat. Anchetat de ofiterii sovietici, torturat fizic si psihic, Negip Hagi Fazal ,acest om generos moare in chinuri groasnice la data de 22Octombrie 1948, la numai 8 zile de la arestare.
Datorita activitatii sale in slujba propasirii poporului tatar din Dobrogea si mai ales al sacrificiului supreme in apararea semenilor sai, Negip Hagi Fazal v-a ramine viu in memoria noastra ca unul care apartine panteonului eroilor poporului tatar.

Iskender Ibram
Crimean Tatar Community of Canada