O ZI CÂT UN SECOL

(ROMAN)           de Genghiz  Aytmatov (cap.VI PAG 146,



În dupa amiaza acelei zile,la sudul insulelor Aleut din Oceanul cel Mare,a început  marea

sa se agite.De prin întinderile americane se desprindea vântul de sud-est,facându-se încetul cu încetul simtit.Marea imensa s-a înaltat deodata ,umflându-se,în timp ce valurile care se fugareau deveneau mereu mai înalte.Starea aceasta  era un semn, daca nu a unei furtuni apropiate,era cel putin un semnal  al mentinerii  valurilor agitate.Însa,aceste valuri ivite în mijlocul Oceanului,nu constituiau nici un fel de pericol pentru portavionul „Conventia”.

Daca erau alte vremuri,n-ar fi simtit deloc nevoia de a-si schimba  situatia.Dar  astîzi,trebuia pentru a lua vederile înregistrate de lentilele de suprafata,dar si pentru ca

azi se astepta revenirea a doua avioane  cu niste comisii ce coordonau activitatea.De aceea acum si-a întors nasul spre directia vântului,dorind sa micsoreze înclinatiile laterale si sa usureze coborârea.Treburile si-au urmat cursul.Avioanele care au amerizat din San Francisco,apoi din Vladivostoc,au coborât pe pista.Ambele comisii se întorsesera în cadrul stabilit.Se vedea o preocupare si gura niciunuia nu sedeschidea nici cu cutitul. La 15 minute de la sosire,au si început adunarea generala închisa.Cum au trecut 5 minute,au expediat o comunicare fara fir,rapida,catre statia Parite în care se afla  cosmonava IYE  1-2 si  2-1.

Comunicatul era asa:”Comunicat catre statia cosmica 1-2 si 2 -1 aflati pe orbita: „Anuntati

pe cosmonautii Parite 1-2 si 2-1 iesiti  înafara sistemului solar,sa nu efectueze nici o actiune.Pâna la primirea unui nou ordin  de la  Compania Centrala Generala,li seinterzice deplasarea de la ocurile lor.”

Dupa aceasta,membrii comisiei,însarcinati cu rezolvarea situatiilor exceptionale,fara sa piarda vreun minut,au continuat adunarea pentru a gasi o rezolutie starii de criza  din spatiu.Nava

pilot „Conventia” cu prora îndreptata spre vânt,statea nemiscata în mijlocul valurilor ce nu mai conteneau miscându-se.În acea  clipa, nimeni nu stia ca pe nava se lua o decizie care

interesa  întreaga omenire.



* *  *



În locurile acestea trenurile se duc si vin de la rasarit la apus... de la apus catre rasarit,se duc si vin...În locurile acestea, de ambele parti ale Caii Ferate,în vastitatea far urme,se întinde fara sfârsit pustietatea stepei Inima Galbena.

Asa cum distantele  geografice încep de la meridianul Greenwich,aici spatiile se calculeaza în functie de calea ferata . Iar trenurile  se duc si vin de la rasarit la apus...se duc si vin de la apus la rasarit...

Mai ramasese de parcurs un drum de doua ore  pâna la Cimitirul „Casa Mamei.”

Convoiul mortuar  înainta în stepa Inimii Galbene în acelasi ritm: calare pe Karanar,Yedigey,în fruntea tuturor,arata drumul.Fara a simti oboseala Karanar înainta cu aceeasi pasi largi.În spatele lui se afla tractorul  si legata de tractor era remorca în care se gasea cosciugul.În remorca statea singur la capatâiul  socrului mort sotul lui Ayzade si

ginerele defunctului.Iar în spate de tot era masina belorusa care sapa drumuri.Toate  erau

însa supravegheate de câinele Yolbars,cu pieptul lui larg,cu coada lui rosie,care se afla  când în fruntea ,când în spatele coloanei, parca supunându-se unui scop anume.

Soarele întepenit pe culmi  încalzea bine de tot tinutul.Lasasera,de fapt,în urma,o mare parte  din drum,dar,cu cât înaintau,de dupa o movila rasarea o alta,larga stepa a Inimii Galbene oferea  o noua priveliste,din fiecare sagetare a orizontului.Acum treceau chiar prin locurile cândva aflate sub stapânirea  Juan –Juanilor.Veniti din alte zone si stabiliti aici pentru o vreme îndelungata,Juan – Juanii lasasera un trist renume.Între ei si triburile nomade din zona,adesea aveau loc razboaie interminabile cauzate de fântâni sau de pasuni.

Razboiul era câstigat uneori de unii,alteori de ceilelti.Cei învinsi pierdeau o parte din teritoriu,învingatorii îsi mareau teritoriul,apoi continuau  sa  convietuiasca .Conform celor relatate de Yelizarov,epocile acelea petrecute în „Inima Galbena” erau convenabile pastoritului,nicidecum nu ofereau fericirea prin razboaie.Pe atunci,primavara si toamna,ploua din belsug,în zona crestea iarba suficienta pentru a creste animale cu capatâni mari si cu capatâni mici.În plus,negustorii veneau aici,se faceau oboruri,se se desfasura orice fel de negot.Dar a venit  o vreme,când s-a schimbat brusc clima,n-a mai plouat,n-a mai crescut iarba,fântânile au secat.Nemaigasind pasuni pentru turmele lor,triburile ca si Juan – Juanii

(Tatarii spuneau  asa chinezilor) ocupanti veniti de departe,s-au risipit.Juan –Juanii  n-au mai revenit niciodata.Ei s-au  dus în tinuturile numite azi Volga – Itil si acolo s-au împotmolit,pierind.Nu exista nimeni care sa stie nici locul  de unde au venit,nici locul unde   -s-au dus.  Dupa unele zvonuri,ei au fost huliti,blestemati.Iarna,când traversau peste Itil,s-au rupt gheturile,copii si familii ,averi nemasurate,ramanând sub gheturi...

Bastinasii Inimii Galbene,pâna si ei,cazacii,si-au parasit vetrele.Sapând fântâni noi-noute pe acolo pe unde le-au  gasit,s-au adunat iar.Si  atunci era prea pustiu.Inima Galbena,abia dupa razboi,dupa ce au fost puse în lucru tancurile petroliere,si-a revenit.Daca conducatorul tancului petrolier  cunoaste bine locurile,poate asigura necesarul de apa al turmelor,în 3-4 locuri separate de pasunat. Stapânii marilor turme,sovhozurile si colhozurile de prin împrejurimi,s-au gândit chiar sa întemeieze aici stâne (târle),prevazând atât binefacerile cât si riscurile.E bine ca,tot gândindu-se,au pierdut multa vreme,si, între timp,s-a si format un oras în jurul „Casei Mamei”.Acestui oras fara nume,i s-a spus „Cutia Postei”. „Am fost la Cutia Postei,am venit de la Cutia Postei,asta am cumparat-o de la Cutia Postei,aia am luat-o” erau deja expresii uzuale.Cu timpul,Cutia Postei s-a dezvoltat,un drum asfaltat duce înspre ea, de pe cealalta parte este legata printr-o cale ferata,interzicându-li-se strainilor intrarea. Iata cum în „Inima Galbena” s-a întemeiat o asezare industriala.Singura dovada ramasa din epocile de mult apuse,era  cimitirul  Casa Mamei.Casa Mamei se afla deasupra a doua  dealuri numite Dealurile Gemene,pentru ca semanau cu cele doua cocoase ale camilei.Acest cimitir era considerat cel mai sfânt din tinut.Din  vechime,unele familii îsi aduceau ,mortii din zone atât de îndepartate,încât alaiul de înmormântare era obligat sa înnopteze în stepa.În plus,apropiatii

mortului simteau o stare meritata  de mândrie,când vedeau respectul celorlalti,pe consideren-tul ca-si înmormântasera o ruda  acolo.Oamenii care se bucurau de respectul populatiei,care erau stimati,iubiti,cei culti,cei care erau celebri,erau înmormântati aici.

Yelizarov , care stia de toate si cunostea multe,denumea acest cimitir „Monumentul Mormântului Inimii Galbene”.

(va urma)



SOVIYET  ARSIVLERÎNDE  KIRIMTATARLARIN SURGUNU



Ozet (1)                                  Çetin  Anefi

Arastîrma kitaplarî:stalinismanîn cezaî sistemî ; soviyetlerîn bastîrîk ve zulum tarihî; gizli
Soviyet arsivlerdekî


complex de fenomene,având o mare amploare în întreaga Românie.Aniversarea a 50 de ani,care are loc în anul 2006,este un moment demn de aniversat si de catre români.Revo-

lutia maghiara din octombrie a formulat revendicari,care erau si revendicarile românilor aflati sub asuprire comunisto – sovietica,care  si-au ridicat capul împotiva regimului lui Gheorghiu

-Dej,asa cum aparatul de teroare care s-a dezlantuit la noi în anii 1956-1960,a urmarit lichidarea oricarei împotriviri ,”fara deosebire de nationalitate.”

Iata motivul pentru care comemorarea aniversarii de 50 de ani de la evenimentele din 1956 trebuie sa fie o actiune comuna,în care români si maghiari din tara noastra sa fie alaturi,aducându-si aminte de un moment comun al istoriei noastre comune.





BAGISLAYMIZ                          (AFF   KITABI)   

( ortak turkçe ,2003)                           Guner  Akmolla




Not:

Kitapnîn butun basîm masraflarîna karsî kelgen tataylarîma, Sayzer,Lamya,Suyum,

olîamsîz  urmetler!

URMETLERÎMÎZ

125 yîl Memet Niyazi nîn  dogumundan

101 yîl Mendu Memet nîn dogumundan

100 yîl Salya Memet nîn dogumundan

97 yîl Necip Haci Fazîl nîn dogumundan

90 yîl Sultan Fazîl nîn dogumundan

90 yîl Saip Veli  Abdsula nîn dogumundan

55 yîl Necip Haci Fazîl nîn  oldurulmesinden...



Onsöz

Vanitas vanitatum,omnia vanitas...

1944 – 1989  yîllarîn dertlî kitabîdîr.Unutmak ve aff etmek gerekliginden dogmustur.

Okuyuculara yakîn  olmak istedugumden,beni anlayabilmeleri için,bazî gerçek  personajîmîn

yerini aldîm,zehirli bardagî doldurmak için.

Komunist propagandasîna gömulen  hakikatlarî takip etti,çunku,bir kaç yîl daha sürseydi,

ruhumuzu  bogardî.

.     Çocuklarîmîz için,çocuklarîmîzîn çocuklarî için,topladîm,kuvvetim oldugu kadar,tatarlarîn çekmis eziyetlerini,dunyanîn bu taraflarînda  yalnîs tanîlmîs tatarlarîm.

XV –ci ve XVI –ci  asîrlardan sonra  yasayan tatarlar „barbar” degiller,göcebe degiller,

yabani degiller,Orta ve Dogu Avrupa da yasayan obir milletlerden hiç farklî degiller!

Bîzîm yarattîgîmîz medeniyet  Batî nîn medeniyetinden daha eski,5000 yîllîk açîlîsî

vardîr, insanlîk için ve dogruluk için genisleyip.(   Yazar)