Scena  a IV –a

Scena aminteste casa lui Seyityaya.În spate e Kerime,lânga lada de zestre,asezata jos.Lânga genunchi , tine doua prosoape facute sul,câteva stergare albe. Seyityaya sta în fata ferestrei.

Se uita des,precipitat,pe fereastra,afara.Între timp,vine fratele lui Seyityaya,Seyitamet.)



Seyitamet – N-a venit înca , nu ?

Seyityaya – (Îndreptându-se ) Poftim,înca n-a venit nimeni.

Seyitamet – De fapt, copilul ala n-a putut sa vorbeasca explicit,tu ce zici ?Sa nu lase  ziua-

neziua fara a o fixa clar,nu ?

Seyityaya  - As .Ce-i asta,chiar asa ? Daca nu primeau raspunsul nostru,de câte ori n-ar fi venit  ei sa ne viziteze.Sa stii ca nu-i departe apocalipsa...(Arata cu degetul afara.  Uite-l

ca a venit !Ies afara amândoi.Femeea aduna lucrurile de pe jos si le atârna pe  grinda casei,

tnchide apoi lada.Intra toti odata.Kerime e înauntru)

Alimseyit –Iata,Buna ziua ! Iar am venit dupa zece zile.De asta data,n-am venit cu mâna goala si n-o sa ma  întorc la fel.”Banii i-a ascuns în sal,bocceaua în alb „ iaca asa am revenit.( spune si râde; se uita la barbati.Saruta  mâna tusii Kerime. Tocmai atunci vrea Alimseyit sa se aseze în fata ferestrei.)

Seyityaya – Aseaza-te,aseaza-te la locul de cinste.Nu avem alt musafir înafara dumitale.

Seyitamet –Noroc,Alimseyit !(Alimseyit îsi apleaca fruntea )

Seyityaya – Noroc.(Alimseyit iar îsi lasa capul în jos.) Esti bine ? Satenii sunt bine ?(Iese

Kerime )

Alimseyit – Sunt bine cu totii. În mod special,ti-au transmis salutari  cuscrul,cuscra.

Seyitamet –Ce fel de cuscru,ce fel de cuscra  ?

Alimseyit – E –he,d-ta înca n-ai aflat,deci ? Noi am copt si am dat jos de pe foc.

Seyityaya – Stai,stai.Înca nu e nimic clarificat.Stând acolo,în  Azaplar,de unde stiti voi ca noi am jucat din ochi pe întuneric ? (Râd cu totii )

Alimseyit – Se spune ca intentia te poarta la drum. Noi sa intentionam... Nu ?Este ceva ? Calaretul ala al vostru a venit si m-a  invitat pentru astazi.Eu am venit.Cum e ? Ati decis sa

ne învoim ?

Seyitamet –Eh,ca si cum am decis.

Alimseyit – Haide,Dumnezeu sa va binecuvânteze,atunci .Este foarte bine.Orice unire este de bun augur.Hai,spuneti acum, cât cereti.Fireste,fata nu se da pe gratis...

Seyityaya – De unde sa stiu eu ce sa cer ? Mi-am însurat baiatul si am luat o fata,dar,fata

n-am dat pân-acum !De-o fi sa  stie,fratele meu mai mare,nea Seyitamet va sti.Sa vedem ce o sa spuna el,nu ?

Seyitamat – Presimteam ca toate se vor sparge în capul meu.( În acest timp,se bate la usa.Seyityaya se ridica,ia cafelele si le ofera,lui Alimseyit mai întâi).

Alimseyit – Vorba batrâneasca zice : „Pentru cel care da,e mult cinci;pentru cel care ia,sase e putin.” În relatia iau-dau nu exista o limita.Noi cerem,dar cu cerinta asta,nu-i luam sufletul,nici lui ginerica,nici socrului mare.Noi vom lua doar cât ni se cuvine,în numele dreptului ei de fata.Daca ne dati cât cerem,luati fata,de nu,...

Alimseyit – Hei,da,spune ? Dar într-o limita corespunzatoare.

Sezytamet  - Daca ar depinde de mine,as cere ca plata stabilita de stramosi pentru o fata,cinci monezi de cinci galbeni,douazeci de mii de franci plata pentru tata,cinci kg de cafea,cinci kg de zahar,o oaie grasa,buna tocmai pentru taiere,de trei ani. Pe de alta parte ,mai sunt cadourile,înafara acestora.Ele sunt la discretia dumneavoastra.

Alimseyit –Opreste-te,nea Seyitamet ! Prea  mult ai spus d-ta,hei !Nu cumva ai cerut atâta

în dorinta de a nu o lua,parca ?Asemenea avere depaseste puterea unui om.Cinci monezi a

câte cinci galbeni,douazeci de mii de franci (lei) ,în plus,cafeaua,zaharul,berbecul,nu mai stiu ce...Aproximativ cincizeci - saizeci de mii de franci.Apai,sa mai faci nunta si sa mai iesi deasupra nevoilor,sa te vad !(Îsi înfige ochii,parca,clatina din cap,privindu-l fix pe Seyit-

yaya.)

Seyityaya – Pe la noi ,asta e obiceiul.Se spune ca „gorganul (movila) s-a speriat de bogatas.”

Pentru d-tra,nu e mult.

Alimseyit – Asta-i cam asa,dar scopul este sa întemeiezi o familie sau sa câstigi,casatorindu-ti fata ?Barbatilor,e mult,mult !Iata,eu de câtiva ani buni ma ocup cu asta,eu pot sa va spun suma potrivita: trei monede de cinci galbeni si zece  mii de lei.Atât.Si nimic altceva !  A-ha,mai e. Mai sunt cadourile.Ceea ce  partea baiatului ofera partii fetei.

Seyitamet – E-he ? Cafeaua,zaharul,nu mai stiu ce,vita de taiat ?

Alimseyit –Alea sunt datoriile partii fetei.Si pe alea tot noi sa le suportam ?

Seyityaya – D-apai,nu noi ?Ce fel de obicei urât este acest obicei venit din partea ta ? Asa,

pare sa fie nunta unui cioban ! Nu cumva este vaduv baiatul,de care vorbiti voi ca e flacau ?

Alimseyit –Ce e urât  în acest obicei ? Este foarte bun.Ce obligatie are  ca sa suporte el,fla-

caul, cheltuielile  nuntii din partea fetei ? Credeti ca nunta din partea baiatului se face fara de nicio  cheltuiala ? El,daca suporta cheltuielile proprii,îi ajunge. De unde sa mai  suporte si din partea fetei,cum ziceti voi ?

Seyityaya – Nu,nu, Alimseyite ! Nu se poate fara asta.Acestea fac parte din conditiile nuntii.Daca n-ar fi ele,noi n-am putea sa facem nunta.

Alimseyit – Atunci,nene,câte cinci kg este prea mult.Aceasta cantitate nu e  numai pentru o nunta,ar ajunge la doua,poate chiar la cinci nunti. Iata,va spun eu voua,daca spuneti ca nu se poate fara ele,ajung trei kg de cafea,trei kg  de zahar,o mioara de doi ani.Sunteti multumiti,

domnii mei ?

Seyityaya –( Privindu-l pe Seytamet ) Ce  spui ?

Seyitamet – Ce sa stiu eu ? Dupa mine,pare cam putin. Fata asta, a lui nea Sora,se stie ce fel de oameni sunt, nu, pâna si ea a obtinut patru kg de cafea,patru kg de zahar la învoiala. Apoi

tu,care esti un fruntas al satului Pervelie,deh,sa te multumesti cu trei kg de bunuri,dat asa,

peste cap ?

Seyityaya – Sa trimita si ei cafeaua si zaharul de calitate,oaia sa fie grasa,macar.Eu zic sa fim de acord.

Seyitamet – Tu esti  tatal fetei,deci tu decizi.

Alimseyit – Atunci,asta deci s –a  rezolvat.Trei kg de cafea,trei kg de zahar si o oita de doi

ani.Iar la moneda de aur de cinci, va rog ,domnilor,sa va multumiti cu patru ! Si asta nu e ceva putin.As rupe piatra cerând sa va opriti la trei,dar  eu stiu ca la asta pierderea nu e prea mare. Daca întrebi de ce,asta este suma data  pentru zile negre.În aglomeratia nuntii,când te zbati sa aduci doua capete de ata la un loc,nu este usor sa dai atâtia bani numai pe aur,dar ce este luat,ramâne pe veci un câstig.  Mai  târziu,chiar daca vrei sa mai cumperi,nu mai poti.Uite,eu,cu acordul deplin,dau patru monezi de aur de cinci într-una (besîbîrlîk,substantiv compus pentru a defini moneda cea mai pretioasa,care s-ar perifraza : cinci într-una )  Iar

dumneavoastra,multumiti-va  cu asta.

Seyityaya – (Privindu-l  pe Seyitamet ) Tu ce spui ?

Seyitamet – Hei, suntem de acord.Apoi ?

Alimseyit – Apoi sa revenim la banii pentru tata. Uite,în privinta  sumei,se pare ca o sa ne paruim putin. Eu cred ca suma de douazeci de mii  e cam multa,cred ca zece mii e tocmai suma potrivita.

Seyitamet – Nu e mult,nu e mult,este  tocmai cât trebuie.De luam zece,de luam douazeci,oare e ceva care intra în buzunarul nostru ?Nici. Suma  va reveni tot în casa voastra. O fata vine cu putin,oare ? Si niumic nu se face de la sine,Alimseyite ! Toate se fac cu bani...

Alimseyit -  Deci voi luati acesti bani  pentru zestrea fetei,he ?

Seyityaya –Desigur.

Alimseyit – Atunci si noi sa va cerem bani pentru casa noua pe care  tocmai a construit-o 

Flacaul.Oare ne veti da ?

Seyitamet – De ce sa va dam  noi asa ceva,degeaba ?Unde s-a vazut asa un obicei ?Dac-ar fi dupa mine,sa nu-si fi facut,ce,a construit-o pentru mine ? Casa a facut-o pentru el.

Alimseyit – Asa e,dar gândeste-te numai putin,nene Seyitamet.Un flacau care vrea sa se însoare,acum,în zilele noastre,este dator de la început sa-si pregateasca casa în care va locui,iar  fata,trebuie sa mobileze  casa aceea...Daca flacaul face  casa,cere bani fetei sau tatalui fetei ? Nu cere.Atunci,de ce fata,când umple interiorul casei,îi cere flacaului bani ? Ce face ?În casa aceea se va culca numai flacaul ?În casa aceea nu va intra si nu va iesi fata ?

Daca e stabilit ca amândoi vor locui în casa aceea,este firesc sa munceasca amândoi pentru ea.

Nu este normal ca unul sa trudeasca iar celalalt doar sa priveasca,nu? Daca noi luam în consideratie aceste aspecte si cei zece mii promisi constituie o suma prea mare.Si este ceva fara de temei. I –i –i ! Eu nu sunt de acord cu asta !

Seyitamet – Atunci,fratele meu mai mic,d-ta nu esti cumparator,se vede.Spuneau batrânii :

„Când alergam,eram flacaul bogatanului,când m-am oprit ,am înteles cine sunt,”deci,abia acum întelegi cum stau lucrurile ? Daca n-ai posibilitati.de ce te-ai angajat într-o treaba ca asta ?

Alimseyit – Nu,eu vorbesc  asa nu pentru ca nu ma tin baierile pungii,dar,eu zic,este bine ca orice  lucru sa se faca dupa un ritual.Zece mii este tocmai ce trebuie.De altfel,pe la noi,asta e limita.

Seyityaya – Nu mai spune,nu mai spune !Aia or fi din cei golasi.Cei care s-au multumit cu zece mii,vor avea picioarele descoperite când îsi acopera capul,ori , vor avea capul descoperit atunci când îsi vor acoperi picioarele.Slava Domnului,noi nu suntem din aceia.Iata,dati douazeci de mii,luati fata.Nu dati ,voi stiti ce faceti.Pentru mine,totuna este.

Alimseyit – Domnii mei,este o vorba,ca „nu-l prinzi fara sa-l  alergi,nu moare el cu tot neamul,” deci,daca voi transformati în negustorie casatoria unei fete,daca voi considerati ca aceasta este un prilej de a-l despuia pe ginerica,luati atunci si suma de douazeci de mii,

Numai sa nu fie cu suparare.( Seyitamet râde.Alimseyit scoate din buzunar si da  arvuna ) Acum,vi s-a linistit inima ? Ia, acesti  trei mii de franci ca arvuna,iar asta sa fie  sarea si pâinea.Asa,voi acum ne veti da ce ni se cuvine.De acum încolo,un cuvânt avem si un Dumnezeu. Nu mai exista schimbare !

Seyityaya –( Tare ) Kerime ! Vino-ncoace !( vine) Ne-am învoit. Iata, asta eate arvuna,iar asta e sarea si pâinea.Vezi,tu ce dai ?

Seyitamet – (Privind-o pe Kerime în ochi ) Este dovada  întelegerii.

Kerime – Iaca, o sa dau si eu ceea ce se da.O broderie.( Pune în fata lui Seyitamet câteva broderii specifice,care erau atârnate pe grinda )

Seyitamet – Ce-mi dai mie ? Ele apartin de acum, acestui barbat.( Zice si le pune în fata lui

Alimseyit )   Pregateste –le si pe cele care se leaga la urechile cailor.

Kerime – Toate se afla acolo.(spune,le separa)

Alimseyit – Da, da.De acum,nu prea se mai cade sa stau.Sa mi se pregateasca si caruta.

Kerime – Bine,deci. (spune,iese )

Seyitamet – Daca  suntem sanatosi, logodna ?( Privind în ochii lui Alimseyt)

Alimseyit – Daca suntem sanatosi,peste vreo cincisprezece ,douazeci de zile.

Seyityaya – Nu-i  cam târziu , Alimseyit ?

Alimseyit – Nu, de ce sa fie târziu ? Câte zile au mai ramas din luna asta Azi e nouasprezece?

Deci,unsprezece zile din luna aceasta,cincisprezece din cealalta,fac douazeci si sase de zile.Este tocmai ce ne trebuie. Dupa slujba.Nu e bine ?

Seyityaya – Atunci,ramâne asa.În orice caz,pâna atunci,ne mai dam câte o veste.

Kerime – (Deschizând usa ) Haide,caruta este înseuata.(Închide)

Alimseyit – Desigur. (Privindu-l pe Seyitamet ) Nu se poate altfel ?Ramâneti cu bine!

( Iese )

( Cade cortina )