Punti peste Atlantic: Canadian Crimean Tatar Cultural Association sau constiinta unei apartenente comune a tatarilor de pretutindeni

CA: Domnule Iskender, asa cum promisesem în urma cu circa doi ani, iata ca reluam acum seria interviurilor noastre pe teme privind tatarii crimeeni din Canada, din România si de pretutindeni de fapt. V-as ruga pentru început sa faceti un scurt bilant al celor petrecute de la primul nostru interviu, reamintesc luat cu ocazia organizarii primului Tepres de catre tatarii membrii ai Canadian Tatar Cultural Association, în iulie 2006.
II : De atunci comunitatea noastra din Canada a continuat frumoasa traditie a reuniunilor periodice, fie ca a fost vorba de celebrarea unor sarbatori religioase (Kurban si Ramadan Bayram), a unor sarbatori traditionale (Tepres, Kadârlez), fie pur si simplu a unor petreceri intrate de mult în patrimoniul universal (Anul Nou, 8 Martie, etc). În fiecare an comemoram deasemenea marea tragedie ce a lovit etnia noastra în mai 1944. Constat cu placere ca an de an, tot mai multi tatari din Canada, nu neaparat crimeeni tin sa fie alaturi de noi la fiecare activitate pe care o organizam. Si asociatia noastra creste mereu în numar. Trebuie sa precizez si faptul ca toate manifestarile noastre identitare se desfasoara în ambiante deosebite : restaurante renumite din Toronto sau din Hamilton, parcuri bine cunoscute din regiunea noastra Ontario. Asociatia noastra functioneaza de aproximativ 17 ani, dar în ultimii 4-5 ani a cunoscut un avânt deosebit. Ultima activitate comunitara a fost picnicul din 17 august, anul acesta, în frumosul parc Sunnybrook din Toronto. Au participat foarte multi tatari iar atmosfera a fost ca de obicei animata cu cântece si delicatese ale gastronomiei tatare.
CA : În mod firesc si dvs si toti tatarii din diaspora canadiana sunteti mereu conectati la actiunile desfasurate de turcii si tatarii din patria de origine, din România.
II : Într-adevar, pot spune de exemplu ca am urmarit cu interes ultimele alegeri de la UDTTMR de la toate nivelele. Multe filiale au ales echipe noi, alte persoane au fost reconfirmate pentru activitatea depusa. Doresc pe aceasta cale sa felicit noua echipa de la conducerea centrala a UDTTMR si sa îi urez mult succes în dificila dar frumoasa misiune de pastrare si de transmitere a valorilor noatre culturale. De altfel l-am felicitat telefonic pe dl Erol Varol, noul presedinte al UDTTMR. Cu fosta echipa condusa de dl Ageacai Saladin reusisem sa stabilim un parteneriat de colaborare privind interesele noastre comune. Sunt convins ca si cu noua echipa, colaborarea noastra va continua si se va extinde.
CA : De altfel pe unii din actualii lideri ai UDTTMR ati avut ocazia de a-i cunoaste recent cu ocazia vizitei dvs în România din aceasta vara.

II : Mai întâi as dori sa spun doar câteva cuvinte în legatura cu o întâlnire pe care o asteptam de multa vreme. Este vorba despre discutia mea cu dl Tahsin Gemil, personalitate proeminenta a etniei noastre dobrogene si nu numai. Pentru dl Tahsin Gemil, profesor si rector al Universitatii Ovidius din Constanta nutresc în mod sincer o mare admiratie pentru întreaga sa  activitate pusa în slujba cunoasterii si afirmarii etniei tatare. Am citit multe din lucrarile sale si consider ca are o mare experienta în ceea ce priveste pe tatarii crimeeni din perioada URSS. El poate veni cu idei interesante în perspectiva unificarii tuturor organizatiilor de tatari crimeeni din diaspora. O astfel de personalitate ar trebui sa joace un rol mult mai important si în viata comunitatii turcilor si tatarilor din România. Domnia sa ne-a reprezentat cu cinste ca ambasador si acum în calitate de rector poate face multe pentru învatamântul în limba materna.
CA : Stiu ca dvs luptati de ani de zile ca sa convingeti diasporele tatare crimeene de necesitatea unirii într-o confederatie. Dar iata ca recent, chiar în Dobrogea, la Medgidia, un grup de coetnici de ai nostri au fondat Uniunea Democratica Tatara. De ani de zile functioneaza aici si Uniunea Democrata Turca. Cum vedeti dvs toate aceste tendinte centrifuge de la nivelul elitei turce si tatare din România, tendinte ce vin în contradictie cu demersurile dvs. ?
II : Eu nu vreau sa discut acum motivele pentru care un grup sau altul de coetnici de ai nostri întemeiaza alte si alte organizatii sau asociatii. Acest fenomen are loc nu numai în România. Fenomenul în sine nu poate fi decât unul îngrijorator. Chiar daca mijloacele pentru afitrmarea etniei tatare pot parea diferite unora sau altora, idealul notru comun, unitatea trebuie sa ramâna acelasi mereu. Nu sunt pentru un consens penibil. Dar consider ca problemele noastre pot fi reglate în cadrul asociatiilor noastre comunitare. Interesele etniei trebuie întotdeauna sa primeze în fata interesului individual sau de grup.
CA: Spuneti-ne acum câte ceva despre desfasurarea vizitei dvs în Dobrogea. Sa începem cu orasul dvs de suflet, Medgidia.
II: Mai întâi doresc sa spun ca am profitat de prezenta în oras pentru a comemora 8 ani de la decesul mamei mele. Noi familia am sacrificat dupa dorinta ei, 7 kurbanuri si am facut 7 duwa. Am avut privilegiul sa ma aflu acolo chiar cu ocazia comemorarii deportarii tatarilor crimeeni din mai 1944. Actiunea s-a desfasurat la Casa Armatei din oras si la ea au participat  circa 400 de persoane, între care consulul turc din Constanta, muftiul cultului musulman din România, deputatul din partea UDTTMR, dl Aledin Amet, ziaristi din Turcia. Cuvântul introductiv care a rememorat evenimentele traumatice de acum 64 de ani a fost rostit de catre dl Gafar Ecrem, redactorul sef de la Kara Deniz. Noul redactor sef al revistei noastre din Dobrogea este un alt intelectual de seama al tatarilor dobrogeni care are o lunga cariera didactica si o contributie însemnata la cunoasterea etniei tatare în România si în lume. Este impresionanta si implicarea domniei sale în cadrul UDTTMR. Dl Erol Murad, presedintele filialei UDTTMR din Medgidia si membrii organizatiei au fost gazdele manifestarii.
Dupa ceremonie am fost invitatul filialei din Medgidia a UDTTMR. Chiar în drum spre sediu am ramas profund impresionat de schimbarile ce au avut loc la nivel urbanistic. Dl. Erol Murad este un om foarte energic si a reusit sa convinga autoritatile locale pentru amplasarea în parcul din apropiere a busturilor marelui Mustafa Kemal Ataturk, a lui Kemal Agi Amet, primul primar al orasului Medgidia si al lui Mehmet Nyiazi, poetul national tatar. De asemenea el a facut mari eforturi pentru a-i ajuta pe tatarii nevoiasi din oras, nu putini la numar dupa desfiintarea fabricii IMUM si a restrângerii activitatii de la uzina Cimentul. I-am sugerat dlui Erol ca ar fi interesant daca copiii tatarilor nevoiasi si batrânilor ar putea primi daca nu zilnic macar trei zile pe saptamâna o masa din fondurile comunitare.
La sediul filialei din Medgidia am avut prilejul sa-l cunosc si pe primul presedinte al acestei organizatii, dl Apaz Ismet, în vârsta de 78 ani din Valea Dacilor. Este demn de admirat la acest om, patriotismul si curajul pe care l-a avut  în apararea drepturilor tatarilor în timpul comunismului. El a umblat  din casa în casa  pentru a convinge pe tatarii nostri de necesitatea crearii unei comunitati etnice puternice, care sa lupte pentru afirmarea drepturilor ei.
Tot în perioada vizitei mele în Dobrogea, dl Samir Menan, fostul presedinte al filialei din Medgidia a UDTTMR a candidat pentru primaria orasului în compania candidatilor binecunoscutelor partide mult mai puternice. Am fost impresionat sa aflu ca candidatul etniei noastre care nu a beneficiat de sprijinul material si mediatic de care se bucura partidele mari s-a clasat al doilea dupa candidatul PSD.  Este o mândrie pentru noi acest lucru. Un tatar din oras m-a oprit într-o zi sa îmi arate un pliant publicitar cu poza dlui Menan. Doresc sa îi adresez calde felicitari. Domnia sa se bucura într-adevar de sprijinul etnicilor nostri si nu numai.
CA : As vrea sa încheiem interviul nostru într-o nota optimista. Care este stadiul în ceea ce priveste demersurile dvs pentru crearea Confederatiei Tatare din Diaspora ?
II : De la ultima noastra convorbire telefonica am mai avut contacte si cu alte filiale ale tatarilor crimeeni din diaspora. Asta dupa ce pâna acum, organizatii din câteva tari din Europa, Australia si SUA si-au manifestat interesul pentru demersul nostru. Eu ramân optimist si sunt sigur ca într-o zi idealul pentru care luptam de atâtia ani se va împlini.
CA : Va multumesc foarte mult pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu si sunt convins ca seria interviurilor nostre va continua.
II : Si eu îti multumesc.

Cetin Anefi, inginer chimist, cercetator postdoctoral Universitatea din Québec la Montréal, Facultatea de Stiinte ale Gestiunii
(Interviu cu dl Iskender Ibram, presedintele Canadian Tatar Cultural Association, 1 septembrie 2008)