Mehmet Nyiazi : o personalitate a lumii tătare

Anul acesta comunitatea turco-tătară din Romania a comemorat implinirea a 75 de ani de la moartea unei mari personalitati a etniei : Mehmet Nyiazi. Acesta s-a nascut in satul Vanatori (Ascilar), comuna Pecineaga, in anul 1878, în familia lui Ismail si Azize, ca cel de-al doilea fiu. Nu se cunoaste cu certitudine ziua si luna nasterii. Data e plasata cu aproximatie la sfârsitul razboiului româno-ruso-turc, ceea ce ar însemna sfârsitul lui ianuarie 1878 sau începutul lui februarie. Copilaria si-a petrecut-o in acest sat. Parintii desi tarani saraci erau stiutori de carte. Tatal lui se bucura de un respect deosebit pentru acest fapt. Mama lui i-a deschis portile fanteziei cu basmele si epopeele ce i le spunea deseori cu un talent deosebit. Micul Niyazi era dotat cu o inteligenta ascutita si o memorie buna dovedind o înclinatie deosebita spre fantezie si spre creatie. Constiinta obârsiei sale tatare i-a inoculat-o tatal sau care deseori îi povestea despre Crimeea, despre tarmurile marii Azov si pe care, desi micul Niyazi nu le vazuse niciodata, le ducea dorul instinctiv. Tot cu ajutorul tatalui sau a deprins scrierea cu caractere arabe. Clasele primare le face în limba tatara în satul natal.
În 1889, atatl sau îsi vinde bruma de avere si cu întreaga familie emigreaza în Turcia, stabilindu-se în Istanbul. Copilul este înscris la Scoala Normala (Dariilmuellimin mekteb). Aici vine în contact cu marea cultura orientala si-l citeste cu pasiune pe Namik Kemal si Abdullak Hamit. Isi însuseste araba, persana. Deschis spre civilizatia europeana învata la perfectie limba franceza sa poata citi în original operele scriitorilor francezi. In 1898 se stabileste in Crimeea si incepe sa profeseze meseria de invatator. Dupa un an, din cauza persecutiilor din partea autoritatilor tariste este nevoit sa se intoarca la Istanbul. Incearca a doua oara sa se stabileasca in Crimeea, in 1900, dar este nevoit sa se inapoieze din nou la Istanbul. Nu sunt date despre activitatea lui între anii 1902-1904. Dupa cativa ani de sedere in capitala Imperiului, dupa moartea tatalui sau in anul 1904 paraseste Turcia si se stabileste definitiv in Dobrogea, mai intai la Constanta. Aici, la inceput, este numit profesor la gimnaziul de limba turca din Constanta. Între anii 1910-1914 ocupa si postul de director al acestui asezamânt scolar. În 1916 dupa numirea sa ca profesor la Seminarul Müslüman din Medgidia se stabileste în acest oras cu toata familia.
Între 1906-1916 este profesor la o scoala tatara din oras si preda limba si literatura turca, persana, istoria Imperiului Otoman si chiar lectii de religie. Numele lui - Mehmet Niyazi Cemali - se gaseste în registrele scolare. Dar în 1914 izbucneste primul razboi mondial, razboi la care România înca nu participa direct. Razboiul avea sa aduca multe schimbari politice. Ca urmare a izbucnirii revolutiei bolsevice din Rusia, Crimeea se declara autonoma si se formeaza un guvern national avându-l ca presedinte pe Numan Çelebi Cihan (autorul poemului devenit si imnul national tatar " Ant etkenmen" - muzica Huseyn Sabat). Toti cei care militau pentru întemeierea unui stat tatar crimeean sunt solicitati sa sprijine guvernul. Niyazi Mehmet este si el chemat în 1918. La Akmescit (Simferopol) înfiinteaza ziarul " Hak Ses" al carui redactor sef este si scrie articole în sprijinul guvernului. O scurta vreme ocupa postul de director la Ministerul Educatiei Nationale. Datorita destramarii guvernului national odata cu ocupatia bolsevica, Niyazi Mehmet se reîntoarce în România sa-si continue activitatea de animator cultural si pedagog, poet, editor, ziarist. Se implica în toate activitatile sociale si culturale ale tatarilor. In anul 1920 se stabileste la Medgidia, fiind numit profesor de limba turca la Seminarul Musulman, unde lucreaza peste un deceniu.
In 1931, la varsta de 53 de ani, inceteaza din viata, fiind inmormantat in cimitirul din Medgidia. Creatiile sale, imprastiate in publicatiile vremii, nu au fost inca adunate integral intr-un volum. O parte din ele sunt cuprinse intr-un volum intitulat « Sagis (Dor) ». Si-a atras stima generatiei sale : « Ceea ce se trage de la acest om- spune judele (eroul romanului Carasu de I. Valerian), e darzenia ». Tineretul il adora la Seminar. A fost un ziarist de talent, editor, faima sa depasind hotarele Romaniei. Isa Yusuf Halim, un alt mare poet tatar (n. 1894, in satul Ciocarlia-Bulbul) s-a format mai tarziu la scoala lui.

Niyazi MEHMET
(1878-1931)

Domeniul în care s-a remarcat, având cele mai notabile rezultate ramâne literatura. Este perioada cea mai fertila în care a dat cele mai de seama lucrari ce-l îndreptatesc sa fie considerat poet national tatar.
Date certe referitoare la începuturile literare nu sunt, dar se poate deduce ca a început sa scrie si chiar sa publice înca din adolescenta. Astfel istoricul literat A Battal - Taymas în 1965 în " Philologial Turcicae Fundamenta" , T. II Weisbaden, 1965, p. 785-792, în lucrarea " La litterature des tatars des Crimee" semnalizeaza antologia " Kök Kitab" ce contine operele poetilor de origine tatara. Antologia aparuta în 1919 contine si poeme semnate de Niyazi Mehmet. Daca consideram ca într-o antologie sunt inclusi numai autori cu îndelungata activitate literara si deja cu renume, atunci, locul lui Mehmet Niyazi este cu atat mai meritoriu caci el avea în urma numai cativa ani de activitate.
Debutul editorial are loc în 1912 prin aparitia volumului " Ithafat" (Dedicatii). Cartea contine versuri si conferinte. A fost tiparita la Istanbul, la editura " Kader". Atât poeziile publicate cât si conferintele sunt mai greu accesibile cititorului de azi deoarece Niyazi Mehmet utilizeaza de multe cuvinte din turca veche (osmanlîie), limba cu destule cuvinte de origine arab si persana.
Desi Turcia a renuntat în 1928 la alfabetul arab, în Dobrogea s-a continuat folosirea scrierii cu aceste caractere, deoarece intelectualii turco-tatari se formasera in acest stil. Asa se explica si faptul ca volumul " Sagis" (Dor), aparut la editura " Emel" , în 1931 cuprinde versuri (15 poeme) scrise într-o tatara elevata, dar absolut pe întelesul oricarui cititor, s-a folosit de alfabetul arab. A mai publicat versuri în ziarele " Mekteb ve ayle" (" Scoala si familia" ).
Convins de importanta presei în viata unei natiuni Niyazi Mehmet a depus o activitate vasta si variata în domeniu. Astfel, în 1909 publica ziarul " Dobruca" (Dobrogea) al carui redactor sef este. Acest ziar se tiparea la istanbul la tipografia si editura " Kader" . " Tesvik" un alt ziar tot sub îndrumarea lui apare la început de secol. Între 1 februarie 1914 - 15 august 1915, apare sub directia lui Cevdet Kemal si avand ca redactor sef pe Niyazi Mehmet ziarul " Isik" (Raza), sub egida editurii cu acelasi nume. Între 1 aprilie 1915 - 1 februarie 1916 editeaza revista " Mektep ve ayle" (Scoala si familia). În aceasta revista publica editoriale si articole din domeniul pedagogiei, articole cu tematica sociala, versuri.
În ce priveste viata particulara a dus o existenta modesta, fiind un sot model si un tata iubitor. A avut 4 fete si doi baieti din casatoria cu Sefika Abdulakim. Doamna Sükran Vuap Mokanu notifica numele sotiei sale ca fiind Sapiye (" Renkler" , 1987, pag. 159) -nume ce probabil l-a aflat din convorbirile sale cu rudele poetului. Sefika este însa notificat de Mustegib Ülküsal în 1935 în " Emel" nr. 1 din 1932. Deoarece Ülküsal a fost contemporan cu Niyazi Mehmet si prieten de familie, înclinam sa credem spusele ultimului. Fata cea mare, Ferkunde, si unul din baieti îi mor înainte de a împlini vârsta de 20 de ani. Trebuie mentionat faptul ca sotia sa, Sefika, era sora cu eroul tatar de la Marasesti: Kiazim Abdulakim si a omului politic avocatul Selim Abdulakim. Tot Ülküsal ne informeaza ca în 1935 din familia lui Niyazi Mehmet mai erau în viata : un baiat, doua fete, mama lui, doi frati si o sora.
Dupa pierderea sotiei traieste drama pierderea sotiei si a copiilor cade într-o adânca tristete, ceea ce îi agraveaza tuberculoza de care suferea. A fost un om, un mare poet, un brav luptator, care si-a dedicat viata, întreaga activitate sa lumineze spiritul neamului sau. Un om inteligent si dârz, deschis spre progres. în multe ocazii a amintit ca tatarii dobrogeni trebuie sa cunoasca limba si cultura româna, sa fie cetateni loiali patriei. Boala de plamâni l-a rapus, întrerupând multe proiecte, versuri nescrise, visuri neîmplinite. Înceteaza din viata în ziua de 29 noiembrie 1931 la Medgidia cutremurând de durere prietenii si pe cei care l-au admirat. La înmormântarea lui au luat parte mii de oameni veniti din toate colturile Dobrogei.
Pe 22 septembrie 1935 în prezenta a peste 200 de oameni a avut loc o slujba de pomenire si dezvelirea monumentului funerar. Pe placa de marmura alba a mormântului se afla încrustate urmatoarele versuri:
" Taptap geçme tokta tüsün
Mînda bir ölü yatmay
Yesil yurtka sa vie saçkan
Kuyas saklanip tura.
Niyazi dep geçip ketme
Oga tarih kün kesmiy
Cav ciüregin kaltiratkan
O bir otlav, bir bora
Çorabatir"

Bibliografie Volume

Ithafat (versuri si conferinte în lb. turca), Editura Kader, Istanbul, 1912.

Sagis (versuri în lb. tatara cu o prefata nesemnata (care apartine lui Müstegib Fazâl), 43 pag. editura Emel 1931, Bazargic.

Sagîs (versuri în lib tatara) editia a II-a cu o prefata semnata " Baski mucitleri" (Yasar Memedemin, Nihat Osman), o anexa cu versuri dedicate lui Niyazi Mehmet

Sursa:Dictionarul personalitatilor turco-tatare - Agi-Amet Gemal

Mehmet Ali Ekrem - " Din Istoria Turcilor Dobrogeni" , Ed.Kriterion - Bucuresti,1994
Activitatea publicistică şi literară în accepţiunea modernă a cuvântului începe la turcii dobrogeni la sfârşitul secolului XIX, din iniţiativa Junilor turci. Este ştiut că o serie de tineri membri ai acestei mişcări,în frunte cu doctorul Ibrahim Themo, au introdus publicistica turcă în Dobrogea. In coloanele primelor ziare şi reviste dobrogene au apărut şi primele încercări literare. Poetul îşi făcuse şcoala politică în cadrul mişcări Junilor turci. Era şi firesc ca ideologia acestei mişcări politice să se oglindească în opera lui.

Faima poetului Mehmet Niyazi a trezit ecouri şi în scrierile unor autori străini.Seydahmet Geafer,după ce precizează că Mehmet Niyazi este un descendent al crimeenilor imigraţi în Dobrogea,arată că acest poet ‘a descris nostalgia ţării de baştină,în ciuda tuturor satisfacţiilor materiale şi toleranţei din nouasa patrie’. “O,Doamne, scrie Niyazi în a sa admirabilă “Meditaţie”, n-o să vină oare niciodată ziua care să consacre vigoarea noastră istorică grupată în amintirea eroilor noştri?”
Nostalgia locurilor de baştină şi speranţa de libertate sunt exprimate şi în poeziile ‘Garib Bülbül’(‘Privighetoarea Singuratică’),’Niçin Süydüm?’(‘ De Ce Am Iubit?’),’Yeşil Ada’ (‘Insula Verde’ ),’Dobrucada şizge Selâm Ketırdım’(‘Salutări din Dobrogea’) etc.
Poetul Mehmet Niyazi are o putere extraordinară de a evoca în imagini vii trecutul istoric,felul de viaţă al tătarilor doborgeni:

“Şırın adlı bır Köyde,belkı cartı bır üyde,babam ,tuwgan
Kıpçakta oynay,caynay osken eken kart anay;
Keten sokkan şal örgen , şay aru kunler korgen,
Başın sokkan şal örgen,şay aru kunler korgen,
Başın caulıkman buwgan…

Kızlar,caşlar kuyaşlap kunden algan sawlıknı
Tan cerıne uşay dep kullangan al caulıknı.
Ton cabınıp kart curgen,caş kuşanıp at surgen;
Tüye,macar cekkenler,toylay cürüp ketkenler.

Toydan toyga auşıp,keday yarga kauşıp,
Onganlikka dalganlar,yaşau zeukın alganlar…
(din ‘Niçin Süydüm’)

Tatăl meu s-a născut în satul Şirin
Poate într-o casă dărăpănată.
Bunica mea a crescut în Kîpçeak(stepa Kîpçeakului)
A ţesut,a croşetat,a trăit vremuri frumoase,
Şi-a legat părul cu basmaua…

Fetele şi şi flăcăii împrumutau din sănătatea soarelui,
Fluturând batiste roşii ce semănau cu zorile.
Bătrânii purtau cojoace, iar flăcăii se întreceau cu caii,
Se plimbau pe la nunţi şi îşi alegeau mândrele.

Aşa trăiau tătarii şi aşa petreceau…

Kara Deniz, nr. 12, decembrie 2002, p. 4. Yasar Memedemin, “ Tatarii turco-musulmani (Contributia minoritatii tatare la progresul culturii din Romania)”.

Qirim Tatar Cultural Association of Canada
May 18, 2006