8 Martie: Ziua Internaţională a Femeii celebrată de către  tătarii din Canada

         Începutul lunii martie marchează aproape pretutindeni venirea primăverii. Legat de această schimbare sezonieră, popoarele turcice celebrează o serie de sărbători pastorale, inspirate de simbolurile fertilităţii, ale renaşterii naturii, a triumfului luminii şi a vieţii asupra întunericului şi a morţii.
         Ziua Internaţională a Femeii, 8 martie a intrat de câteva decenii în calendarul festiv multor popoare, foarte diverse în ceea ce priveşte cultura sau religia. Între acestea se numără şi diaspora tătară canadiană. Membrii Canadian Tatar Cultural Association s-au reunit ca şi anul trecut la Toronto (18 martie), într-un cadru identitar specific pentru a-şi manifesta preţuirea şi recunoştinţă pentru cele care le sunt soţii, mame, surori sau iubite. Ca de obicei, pe lângă bucatele tradiţionale tătăreşti, n-au lipsit florile, voia bună, cântecele şi dansurile noastre. Astfel ei continuă o tradiţie în ceea ce priveşte sărbătorirea acestei zile şi în Crimeea şi în România.
        Ca musulmani este bine să ne amintim doar câteva aspecte în ceea ce priveşte locul şi rolul femeii în Islam. În acest sens versetele coranice şi învăţăturile (hadituri) lăsate de profetul Mohammed (Pacea şi binecuvantarea lui Allah asupra lui) sunt nenumărate şi profund grăitoare. Astfel importanţa femeii ca mamă şi soţie a fost subliniată clar în Coran: « Paradisul se află sub picioarele mamelor noastre ». Odată, cineva l-a întrebat pe Profet: « Cine merită cea mai bună grijă din partea mea? ». Profetul Mohammed i-a răspuns : « Mama ta (a repetat aceasta de trei ori), apoi tatăl tău şi apoi rudele tale cele mai apropiate ». În discursul său de adio de la muntele Arafah, Profetul Mohammed a spus: « O, oameni buni, soţiile voastre au anumite drepturi asupra voastră şi voi aveţi anumite drepturi asupra lor. Purtaţi-vă bine şi fiţi buni cu ele, pentru că ele sunt partenerele şi sprijinul vostru. » El a mai spus : « Cel mai bun dintre voi este cel mai bun faţă de soţia sa ».
         În ceea ce priveşte etnia noastră tătară, trebuie precizat că femeia a însoţit întotdeauna cu iubire şi fidelitate pe bărbat de-a lungul zbuciumatei sale istorii, împărtăşindu-i ne- număratele frământari dar şi puţinele momente de linişte. Exemplele de femei tătare, deosebite sunt numeroase dacă facem o trecere în revista a istoriei noastre, începând de la Ginghis-han. Este suficient să amintim doar trei dintre aceste femei, adevărate modele de dăruire, de tenacitate şi de cultură : prinţesa Suyumbike, Şefika Gaspirali şi Sultana Fazal.
         Prinţesa Suyumbike a fost soţia ultimului han al Kazanului, înainte de destrămarea statului şi cucerirea lui de către Rusia ţaristă, în secolul al XVI-lea. Legenda spune că ţarul Ivan cel Groaznic, vrăjit de frumuseţea sa ar fi cerut-o în căsătorie. El a construit în cinstea sa un frumos turn înalt, structurat pe şapte nivele. Prinţesa tătară a refuzat însă propunerea cuceritorului şi a preferat să moară aruncându-se din înălţimea acestui turn. Ea a devenit astfel un simbol al rezistenţei etniei noastre în faţa expansiunii ruse.
         Şefika Gaspirali a fost fiica numai puţin celebrului Ismail Gaşpirali, om de cultură eminent şi militant pentru drepturile tătarilor de pretutindeni. Ea însăşi foarte cultivată, Şefika a urmat modelul părintelui său şi a militat activ timp de câteva decenii (până la moartea sa în 1975) pentru recunoaşterea drepturilor femeilor turce şi tătare din imperiul ţarist.
         Sultana Fazal a fost soţia martirului naţional tătar, Negip Hagi Fazal şi prima poetă tătară din spaţiul dobrogean. Femeie instruită, militantă activă întru apărarea tătarilor crimeeni şi dobrogeni în faţa imperiului sovietic, Sultana a cunoscut ea însăşi opt ani de temniţă grea, ca urmare a unui proces înscenat de autorităţile comuniste române (procesul Canalul-Marea).
         Aceste exemple ca şi multe altele conturează într-o manieră elocventă modelul femeii tătare în imaginarul colectiv, ca soţie, intelectuală şi militantă, dispusă oricând la sacrificii pentru apărarea valorilor etniei noastre.
         Ultimele decenii au adus modificări semnificative în ceea ce priveşte poziţia femeii tătare în societate. Rolul ei în univesul tătar tradiţional era aproape exclusiv de soţie şi mamă, ocupată mai ales de gospodărie şi de creşterea şi educarea copiilor. Încet, încet, odată cu schimbarile profunde de ordin structural, economic, politic, femeia tătară a început să se implice tot mai mult în luarea deciziilor, în orice domeniu şi la orice nivel. Statutul ei social a fost favorizat şi de accesul ei la educaţie, până la cel mai înalt nivel academic. Tot mai multe femei tătare au devenit ingineri, medici, avocaţi, profesori, manageri, lucrând cot la cot cu bărbaţii. De aceea considerăm, că prin rolul ei dobândit în societate, ca pregatire, ca volum de muncă dar şi ca număr (ele reprezintă chiar ceva mai mult din populaţia tătară totală), femeia tătară poate juca un rol din ce în ce mai activ în viaţa comunităţilor tătare, indiferent unde se află ele. Si nu numai atât. Vedem un rol important al femeii tătare şi în proiectul generos al unirii tuturor tătarilor crimeeni, proiect lansat anul trecut prin « Apelul la unitate », prezentat de dl Iskender Ibram, în turneul său european în Turcia, România şi Bulgaria. În cadrul acestui proiect, femeia tătară este chemată să joace nu numai un rol social, de subiect ci şi un rol politic, în ceea ce priveşte viitoarea Federaţie Tătară Unită a Tătarilor din Crimeea. Prin competanţa sa, prin empatia sa naturală, femeia tătară poate veni cu idei, programe care să contribuie atât la integrarea şi bunastarea tătarilor crimeeni dar şi la prosperitatea diasporelor tătare din lumea întreagă.

                                                                                                     Cetin Anefi,
                                                                                                     Toronto, Canada
                                                                                                   29 martie, 2007