Deportarea tătarilor crimeeni (Surgunul) în arhivele sovietice

În 1997, în SUA apărea sub îngrijirea lui Otto Pohl, la editura Mc Farland & Company, Inc., Publishers, Jefferson, North Carolina, lucrarea în limba engleză : The Stalinist Penal System: A Statistical History of Soviet Repression and Terror, 1930-1953 (Sistemul penal stalinist: o istorie statistică a represiunii şi a terorii sovietice).
Se cunosc astăzi suferinţele pricinuite popoarelor care locuiesc pe teritoriul fos- tului imperiu sovietic de către IV Stalin şi colaboratorii săi. Cu toate acestea, există încă printre istorici, dezbateri şi deosebiri de opinii în ceea ce priveşte dimensiunile exacte ale represiunii şi terorii staliniste. Aceste divergenţe sunt explicabile datorită imposibilităţii accesului, până de curând, la arhivele fostei URSS.
Recent, un colectiv de cercetători din spaţiul exsovietic, printre care amintim pe VN Zemskov, AN Dugin, A. Malygin, V.Poov şi NF Bugai, au studiat o parte din fondu- rile secrete din arhivele fostelor organe de represiune ale regimului stalinist. Eforturile a- cestui grup de cercetători s-au concretizat într-o conjunctură favorabilă, produsă de des- chiderea unei părţi a arhivelor fostei URSS, după prăbuşirea imperiului sovietic, în 1991, dar totodată şi într-o perioadă extrem de dificilă, datorită dispersării acestor arhive şi a necesităţii unei munci asidue de clasificare a fondurilor.
Obiectivul principal al cărţii este de a furniza informaţii inedite şi extrem de pre- ţioase, în primul rând specialiştilor, dar şi altor categorii de cititori interesaţi de modul de organizare şi de funcţionare a sistemului de represiune stalinist.

O parte din documentele prezentate în această lucrare, au fost dezvăluite deja, în revistele de specialitate, de limbă rusă. Cartea prezintă la înainte de index, nu mai puţin de 886 de note conţinând trimiteri la sursele citate. Aceste referinţe, transliterate din lim- ba rusă, sunt răspândite de-a lungul celor 27 de capitole şi 76 de tabele statistice. Toate e- venimentele prezentate, precum şi cifrele statistice sunt justificate prin trimiteri la docu- mente din arhivele sovietice.
Capitolul 23 al acestei valoroase lucrări se referă la deportarea unor minorităţi
naţionale din peninsula Crimeea, în perioada 1944-1953, de către autorităţile staliniste. Prezentăm în cele ce urmează, fragmente din acest capitol, ce fac referire directa la de- portarea tătarilor crimeeni :
« Regimul sovietic a epurat peninsula Crimeea de populaţiile neslave, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Oficial, justificarea deportării tătarilor, grecilor, armenilor, bulgarilor şi altor minorităţi din peninsula Crimeea a fost faptul că aceştia colaboraseră în număr mare cu ocupantul german. Însă la baza acestor deportări au stat şi alte conside- rente. Peninsula Crimeea ocupa o poziţie importantă în strategia navală sovietică. Ea asi- gura sovieticilor, dominaţia asupra Mării Negre în eventualitatea unui conflict în Balcani sau cu Turcia. Importanţa geostrategică a peninsulei s-a dovedit din plin în timpul războ- iului Crimeii din 1853-1856. Atunci, peninsula a fost invadată de trupele engleze, france- ze şi otomane. Sovieticii plănuiau să obţină accesul la strâmtoarea Dardanele şi vizau te- ritoriile turce, Kars şi Ardahan (Pentru detalii privind această ipoteză, a se vedea Fisher, Tătarii crimeeni, p.168-170).Crimeenii tătari, prin legăturile lor etnice şi istorice cu Tur- cia puteau reprezenta o posibilă “ coloană a V-a ”, în eventualitatea unui conflict militar sovietic cu Ankara.

Groupe de Tatars de Crimée en attente du train pour partir en exil, mai 1944
(site Internet : www.crimea.ijuela.com)

Şeful aparatului de represiune sovietic, Beria informa printr-o serie de telegra- me pe Stalin despre deportarea tătarilor crimeeni (NV Bugai, « Deportatsiia », p.106-110 ).Beria, la rândul său era ţinut la curent, în mod regulat de către Kobulov şi Serov (NV Bugai, «Pogruzheny », document no.19, p.151 şi no. 22-25, p. 152-153 ).
La 25 aprilie 1944, Beria trimitea o telegramă lui Stalin, Molotov şi Malenkov privind situaţia din Crimeea (Telegrama lui Beria către Stalin, Molotov şi Malenkov, 25 aprilie 1944, reprodusă de NV Bugai în « Deportatsiia », p.106 ).În telegramă, se arăta că din totalul populaţiei Crimeii de 1.126.000 de persoane, înainte de începutul celui de-al doilea război mondial, 218.000 erau tătari (Ibid.).În plus, Beria preciza că după elibera-rea peninsulei de nazişti, forţele sovietice arestaseră 1.178 de colaboratori ai germanilor
(Ibid.). Aceste colaborări se realizau prin intermediul membrilor « Comitetului Naţional Tătar », sub conducerea lui D. Abdureshidov (Ibid.). Acesta caracteriza acţiunile organi- zaţiei tătare ca fiind antisovietice şi o acuza de recrutarea de spioni pentru a lucra în spa- tele frontului sovietic, mobilizând voluntari pentru a participa în Germania la crearea şi finanţarea diviziilor tătare, precum şi la capturarea şi deportarea sovieticilor, în Germani- a, în lagărele de muncă (Ibid.).

Femmes et enfants tatars dans un train vers les lieux d'exil, mai 1944
(selon le site Internet : www.crimea.ijuela.com)

La 10 mai 1944, Beria trimitea o nouă telegramă către Kremlin (Telegrama lui Beria către Stalin, Molotov, Malenkov, 10 mai 1944, reprodusă de NV Bugai în « Depor -tatsiia », p.106). Prin ea se aducea la cunostinta că agenţii NKVD şi NKGB căutau să-i descopere şi să-i aresteze pe < agenţii duşmani, pe trădătorii de patrie, pe colaboratorii germanilor şi alte elemente antisovietice din Crimeea > (Ibid.). În continuare, se arăta în telegramă, de la 7 mai 1944, NKVD arestase 5381 de persoane presupuse a se afla în le-gatură cu mişcarea tătarilor crimeeni (Ibid.). În cursul acestor arestări, organele de securi- tate sovietice au confiscat 5995 de puşti, 337 de arme automate, 250 de arme semiauto-mate, 31 de mortiere şi o mare cantitate de grenade şi de muniţie (Ibid.).Conform infor- maţiilor lui Beria, numai în cursul anului 1944, circa 20.000 de tătari crimeeni dezertase- ră din Armata Roşie şi se alăturaseră germanilor, împotriva URSS (Ibid.). In continuare se preciza că datorită acestor acţiuni < trădătoare > a tătarilor crimeeni, NKVD-ul va co-labora strâns cu Kremlinul şi va aştepta decizia de deportare a întregii populaţii tătare cri- meene în Uzbekistan (Ibid.). Beria era de părere că deportarea tătarilor crimeeni ar trebui să se facă în lagăre de muncă, în kolhozuri, sovhozuri, industrie sau construcţii (Ibid.).
Telegrama se încheia cu o estimare a populaţiei tătare crimeene ca fiind cuprinsă între 140-160.000 de persoane. Se prevedea de asemenea şi perioada de realizare a operaţiunii de deportare, între 20-21 mai până la 1iulie 1944 (Ibid.). Din telegramă reiese că planuri- le de deportare erau deja gata.
În ziua următoare, 11 mai 1944, Kremlinul emitea faimosul decret secret no. 5859 prin care se ordona deportarea tătarilor din Crimeea (Document transmis direct prin internet, online prin schimbul dintre Arhivele secrete sovietice şi Biblioteca Congresului SUA, la 20 octombrie 1994, p.1). Decretul repeta acuzaţiile formulate în telegramele ante rioare de către Beria, despre pretinsele colaborări ale tătarilor crimeeni cu ocupantul ger- man. În preambulul acestui document, se preciza că un număr mare de tătari din Crimeea dezertaseră din Armata Roşie, servind în unităţile de voluntari ale naziştilor. Aceştia or-ganizau acţiuni de pedepsire a partizanilor sovietici, ucigându-i, luându-i ostatici sau tri -miţându-i în Germania ca forţă de muncă. O altă acuzaţie era aceea că tătarii crimeeni în- cercau să înfiinţeze un stat independent în peninsula Crimeea (Ibid.). Pentru pedepsirea acestor « acte trădătoare », tătarii crimeeni au fost incluşi în planurile de deportare în bloc, inclusiv femeile şi copiii. Aceştia au fost exilaţi în special în lagăre speciale din Uz- bekistan (Ibid.). Decretul cuprindea şi o procedură detaliată despre modul în care vor de- curge operaţiunile de deportare.
La 16 mai 1944, Beria trimitea o altă telegramă lui Stalin şi lui Molotov despre acţiunile NKVD-ului în Crimeea (Telegrama lui Beria către Stalin şi Molotov, 16 mai 1944, reprodusă în Bugai, « Deportatsiia », p.107).NKVD-ul continua arestările elemen- telor antisovietice precum şi confiscarea de armament de la populaţia tătară. Până la 16 mai 1944, NKVD- ul arestase 6452 de tătari, din care 657 de « spioni » şi confiscase 39 de mortiere, 449 de arme automate, 532 de arme semiautomate, 7238 de puşti, 3657 de mine, 10296 de grenade şi 280000 de cartuşe (Ibid.). La 16 mai 1944, planurile de depor- tare ale tătarilor crimeeni erau practic încheiate.
La 18 mai 1944, Beria informa Kremlinul printr-o nouă telegramă despre declan- şarea, în zorii acelei zile a operaţiunii NKVD de deportare în masă a tătarilor din Crimeea (Ibid.). În prima zi a acţiunii, NKVD-ul a împărţit un număr de 48000 de tătari în 25 de grupe pentru a fi trimise în colonii speciale, în Uzbekistan (Ibid.).

\Tatars âgés dans un train pendant la déportation de mai 1944
(selon le site Internet : www.crimea.ijuela.com)

În ziua următoare, 19 mai, o altă telegramă a lui Beria către Stalin şi Molotov, in forma că « NKVD-ul adunase 165515 de tătari în diferite gări din Crimeea, în vederea de portării. 136412 fuseseră deja trimişi spre locurile de exil cu mai multe garnituri de tre - nuri de marfă (Telegrama lui Beria către Stalin şi Molotov,19 mai 1944, reprodusă în Bu gai, « Deportatsiia », p.108).
La 20 mai 1944, Kobulov şi Serov informau pe Beria despre desfăşurarea opera- ţiunilor de deportare a tătarilor crimeeni care se încheiaseră practic la orele 16.00, în acea zi (Bugai, « Pogruzheny », document no.25, p.152-153 şi telegrama lui Serov şi Kobulov către Beria, 20 mai 1944, reprodusă în Bugai, « Deportatsiia », p.108). În total, 180014 de tătari au fost îmbarcaţi în 67 de garnituri de tren, din care 63 de garnituri cu 173287 de tătari se aflau deja pe drum, spre noile destinaţii (Ibid.). Alte patru garnituri de tren urmau să plece şi ele în aceeaşi zi (Ibid.). În afara acestora, Armata Roşie mai mobilizase 6000 de tătari pentru lagărele de muncă din Guryev, Rybinsk si Kubishev (Ibid.). Alţi 5000 de tătari urmau să fie trimişi de către NKVD la Moscova, să lucreze în minele de cărbuni pentru aprovizionarea Armatei Roşii, conform unei rezoluţii secrete mai vechi, no.1123 din 10 ianuarie 1942 (Ibid.). Între 18 şi 20 mai 1944, NKVD-ul şi Armata Roşie au stră- mutat forţat 191044 de tătari din peninsula Crimeea (Ibid.).
În timpul deportării tătarilor crimeeni, NKVD-ul a mai arestat 1137 de <elemen- te antisovietice> (în total, de la declanşarea operaţiunii, 5989 de persoane,Ibid.). Aceştia au confiscat alte 10 mortiere, 173 de arme automate, 192 de arme semiautomate, 2650 de puşti şi 46603 de cartuşe (Ibid.). Totalul armamentului confiscat de la începutul operaţiu- nii NKVD, consta din 49 de mortiere, 622 de arme automate, 724 de arme semiautomate, 9888 de puşti şi 326887 de cartuşe (Ibid.). Beria a transmis lui Stalin informaţiile primite de el de la Kobulov şi Serov din Crimeea, printr-o telegramă, în aceeaşi zi [20 mai ]( Ibid.).NKVD-ul a strămutat practic întreaga populaţie tătară crimeeană, în numai trei zile.
Mulţi dintre deportaţii tătari luptaseră în rândurile Armatei Roşii iar unii fuseseră membri ai PCUS sau ai Komsomolului. Astfel dintre tătarii deportaţi până în martie 1949, 8995 luptaseră în Armata Roşie, 524 ca ofiţeri, 1392 ca sergenţi şi 7079 ca soldaţi (NV Bugai, « 40-50e Gody : Postlestviia », document no.24, p.134),742 fuseseră membri ai PCUS şi 1225 membri ai Komsomolului (Zemskov, “ Spetsposelentsy ”, p.15-16).
Din totalul populaţiei crimeene deportate, de 225009 persoane, 183155 erau tă -tari, 12422 bulgari, 15040 greci, 9621 armeni, 1119 germani şi 3652 alte naţionalităţi (Te legramă nedatată a lui Beria către Stalin ). 151604 de tătari au fost deportaţi în Uzbekis- tan iar 31551 în alte regiuni ale URSS (Telegramă nedatată a lui Beria către Stalin, repro- dusă în Bugai, “ Deportatsiia ”, p.109).
. Tătarii deportaţi au suferit o rată ridicată a mortalităţii în coloniile speciale. De la 21 mai 1944 până la 1 ianuarie 1945, 13592 de tătari crimeeni au pierit pe drum sau în coloniile speciale (Nekrich, p.112-113), iar de la 1 ianuarie 1945 la 1 ianuarie 1946, alţi 13183 ( Nekrich, p.113-114 ).
Numărul ridicat de decese înregistrate în rândul tătarilor crimeeni, în primul an şi jumătate de deportare, reprezintă 14% din totalul populaţiei tătare crimeene. Bolile in -fecţioase şi malnutriţia au fost principalele cauze ale deceselor, în coloniile de deportaţi tătari. La 5 decembrie 1944, colonelul Kuzneţov, şeful Secţiei Speciale a Taberelor Spe- ciale NKVD, scria lui VV Chernyshov, informându-l despre o posibilă epidemie de tifos printre deportaţii crimeeni (NN Bugai, “40-50e Gody: Posledstviia ”, doc. no.7, p. 125).
La 1 ianuarie 1953, situaţia tătarilor crimeeni, în locurile de deportare era urmă- toarea (Zemskov, “ Zakliuchenye ”, p.154-160 ): Kazahstan (2511), Uzbekistan (128348), Tadjikistan (6711), Başhkiria (299), Tula Oblast (2846), Kirov Oblast (8), Mari ASSR (7652), Kostroma Oblast (2243), Moscow Oblast (706), Kubishev Oblast (663), Kirgizia (366), Kemerovo Oblast (209), Molotov Oblast (8438), Sverdlovsk Oblast (2488), alte re- giuni (1771). Deci în total, se cunosc locurile de deportare a 165259 de tătari crimeeni.
Printr-un decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 28 aprilie 1956 e- rau eliberaţi 178454 de crimeeni tătari, balkari, turci, kurzi şi hemsils. Autorităţile sovie- tice nu au admis totuşi până la 5 septembrie 1967, că deportările tătarilor crimeeni, ca şi a altor minorităţi, fuseseră nişte acte abuzive (Reprodus în Conquest, Ucigaşi ai naţiuni- lor, p.186-187 ). Chiar şi după 1967, tătarilor crimeeni nu li s-a permis reîntoarcerea în pa trie, în ciuda a mulţi ani de petiţii şi proteste. Abia în 1980, un număr însemnat de tătari crimeeni au început să revină în peninsula Crimeea. Colapsul URSS a accelerat mult pro- cesul de revenire a tătarilor crimeeni în patria mamă. Astăzi, în Crimeea trăiesc in jur de 300.000 de tătari. 

Cetin Anefi
ing. chim., drd în istorie, Université Laval, Québec, Canada