NEGIP HAGI FAZAL – 100 ani de la nastere Dupa Marea Unire din 1 Decembrie 1918, istoricul Nicolae Iorga facea precizarea ca statul roman a dus o politica nediscriminatorie , tratind egal toate nationalitatile conlocuitoare din aceasta tara. Relatiile inter-etnice din Dobrogea pot fi luate drept model, deoarece dintotdeauna a existat intelegere si respect reciproc intre populatia majoritara romana si cea minoritara tatara. Pe aceste meleaguri s-au nascut, au trait si activat oameni care iubindu-si cu adevarat pamintul unde au vazut lumina zilei, si-au dedicat viata promovarii si consolidarii ideii de intelegere si convetuire pasnica cu poporul roman, cauzei trezirii constiintei de sine, de propasire materiala si spirituala a poporului tatar. Printre acestia se numara: Ali Bekmambet, Mehmet Ablay Necati, Mehmet Niyazi, Mustecip Ulkusal, Newzat Yusuf, Ismail Ziyaeddin, Mehmet Yurtsever,etc. dar cel care s-a detasat fata de toti ceilalti este Negip Hagi Fazal, eroul tatarilor dobrogeni din Romania. Nascut in satul Tatarul la 17 Aprilie 1906, fiul lui Hagi Fazal si Serife, familie de oameni instariti care au dat culturii tatare dobrogene pe Mustegip Ulkusal si poeta Saliha Memet, tinarul Negip Hagi Fazal se dedica si se sacrifica pentru lupta cauzei neamului sau. Pe plan cultural Negip Fazal aduce o contributie deosebita revistei “Emel” al carui fondator si redactor sef a fost Mustecip Ulkusal, ideologul miscarii tatarilor din Dobrogea si fratele mai mare al lui Negip. In anii 1943-1944 o parte din tatarii din Crimea s-au refugiat in Romania, din cauza prigoanei staliniste, unde au fost primiti si adapostiti de fratii lor din Dobrogea. Negip Hagi Fazal s-a angajat cu toata energia, cheltuind nu numai averea dar si-a pus in pericol viata mai ales dupa intrarea trupelor sovietice, facind totul ca acesti oropsiti ai soartei sa se simta bine si sa nu duca lipsa de nimic, adapost, haine, hrana,etc. Iskender Ibram
|

